Grădiniţa Waldorf Simeria

Prezentare generală

1. Notă de fundamentare


Grădiniţa Waldorf Simeria -
interior

Grădiniţa Waldorf reprezintă – la nivel preşcolar – una din alternativele educaţionale din sistemul românesc de învăţământ. Ca urmare a dezvoltării diferitelor alternative în învăţământul românesc (Waldorf, Montessori, Freinet, Planul Jena, Step by Step etc.) a fost elaborat Regulamentul de organizare şi funcţionare a învăţământului de stat şi particular din România, Nr. 4517/13.09.2000. Fondarea, organizarea şi funcţionarea alternativei Waldorf se face prin legislaţia învăţământului românesc de stat şi, în mod specific, prin Acordul General de Cooperare dintre Ministerul Învăţământului şi Federaţia Waldorf din România, Nr. 113 04/7.11.1996. Educaţia promovată aici se desfăşoară prin aplicarea pedagogiei întemeiate de Rudolf Steiner şi care îşi orientează demersul după evoluţia copilului – fizică, sufletească şi spirituală.

Educaţia preşcolară Waldorf se distinge de cea clasică prin următoarele elemente specifice:

Pedagogia Waldorf cultivă creativitatea în profesia pedagogică, dar şi asumarea în egală măsură de către pedagogi şi părinţi a responsabilităţii de a-i educa pe copii. Aşadar se pune un accent deosebit pe formarea şi dezvoltarea comunităţii educaţionale formate din copii, educatori şi părinţi. Educaţia oferită în această grădiniţă are în vedere finalităţile educaţiei preşcolare în general şi ale pregătirii pentru şcoală în special. Pentru copiii care urmează să treacă la nivel şcolar, sunt prevăzute activităţi individuale, sarcini care solicită autonomia, perseverenţa şi folosirea motricităţii fine. Ei sunt îndemnaţi să folosească creator şi sintetizator noţiunile dobândite, astfel încât să poată beneficia de egalitatea şanselor pentru accederea la următoarea treaptă de învăţământ.

2. Principiile pedagogiei preşcolare Waldorf

La vârsta preşcolară, pedagogia Waldorf se orientează după următoarele principii:
1. Copilul este o unitate de voinţă - simţire - gândire.
2. Copilul este o fiinţă larg receptivă din punct de vedere senzorial.
3. Impresiile marchează fiinţa copilului până la nivelul formării organelor interne şi al proceselor sufleteşti.
4. Imitaţia şi modelul caracterizează demersul educaţional necesar acestei vârste.
5. Procesele de creştere şi cele de învăţare au loc sub acţiunea aceloraşi forţe.
6. Dezvoltarea cere timp. În educaţie, o treaptă se clădeşte pe cea anterioară.
7. Ritmul şi repetiţia structurează activităţile în grădiniţa Waldorf.
8. Pentru a optimiza procesul educativ şi cognitiv, grupa de grădiniţă este compusă din copii de vârste diferite.

3. Scopurile activităţilor în grădiniţa Waldorf

În întreaga activitate din grupa Waldorf se urmăreşte:
1. Dezvoltarea sănătoasă, armonioasă şi plenară – în voinţă, simţire, gândire – a copilului văzut ca individualitate în formare, prin crearea posibilităţii de afirmare a forţelor înnăscute din el.
2. Asigurarea premiselor dezvoltării pentru întreaga viaţă a copilului.
3. Crearea unui înveliş, protector prin ambianţa în care se desfăşoară activităţile, prin oferirea unui mod de viaţă sănătos şi prin modelul demn de urmat al educatoarei.
4. Realizarea unei siguranţe interioare prin imprimarea obiceiurilor, ritmurilor şi prin repetare.
5. Crearea unei comunităţi educaţionale complexe prin organizarea grupei cu copii de vârste diferite.
6. Realizarea unui mediu de activităţi stimulatoare, cu sens, pornind de la nivelul realităţii imediate.
7. Oferirea de modele comportamentale şi de gândire, pe care copiii să le poată imita pe baza motivaţiei interioare, în funcţie de stadiul de dezvoltare la care se află.
8. Încurajarea cunoaşterii, prin crearea de situaţii pedagogice inedite.
9. Trezirea sentimentelor de iubire şi respect pentru om şi mediu.

4. Metodologia de aplicare a Planului de învăţământ

1. Planul de învăţământ pentru nivelul preşcolar prezintă o abordare sistemică în vederea asigurării continuităţii în cadrul aceluiaşi ciclu curricular, a interdependenţei dintre disciplinele şcolare şi categoriile de activităţi din învăţământul preşcolar şi, totodată, a deschiderii spre module opţionale de instruire.

2. În grupele Waldorf sunt copii de vârste diferite şi se urmăreşte: treapta socializării (3-5 ani), treapta pregătirii pentru şcoală (5-6/7 ani).

3. În realizarea orarului se porneşte de la activităţile propuse a se desfăşura cu copiii în decursul unei săptămâni, la care se adaugă alte activităţi extracurriculare, ţinând cont de recomandările din planul de învăţământ.

4. Timpul afectat zilnic activităţilor cu copiii variază în funcţie de tipul de program al grădiniţei (program normal, program prelungit).

5. În medie, o activitate cu copiii durează 15-45 de minute. În funcţie de nivelul grupei, de particularităţile individuale ale copiilor din grupă, de conţinuturile şi obiectivele propuse la activitate, educatoarea va decide care este timpul efectiv necesar pentru desfăşurarea acesteia. Aşadar, se vor desfăşura în general activităţi de 15-20 de minute cu copiii cuprinşi în nivelul 3-5 ani şi activităţi de 30-35 de minute cu copiii cuprinşi în nivelul 5-6/7 ani. În anumite situaţii educatoarea poate recurge la activităţi de 40-45 de minute, mai ales în cazul copiilor pregătiţi pentru şcoală (5-6/7 ani), dar numai atunci când tema o permite şi se constată disponibilitate din partea copiilor.

6. Formele principale de realizare a procesului instructiv-educativ în grădiniţa Waldorf sunt: jocul liber, jocul ritmic, jocul de degete, jocul cu roluri, jocul în aer liber, basmul. Numărul acestora este cuprins în tabelul ,,Planul de învăţământ al activităţilor din grădiniţa Waldorf”.

7. Pentru copiii de 3-5 ani, în timpul jocurilor şi al activităţilor desfăşurate cu copiii, se va pune accent deosebit pe formarea deprinderii de socializare; copiii de 5-6/7 ani vor fi treptat pregătiţi pentru şcoală.

8. Jocul este activitatea fundamentală a copilului preşcolar. El influenţează întreaga conduită şi prefigurează personalitatea în plină formare a acestuia.

9. Jocurile şi activităţile alese de copii îi ajută să se socializeze în mod progresiv, să se iniţieze în cunoaşterea lumii fizice, a mediului social şi cultural căruia îi aparţin, în activităţi matematice; le dezvoltă limbajul, îi ajută în dobândirea citit-scrisului.

10. Jocul liber şi activităţile alese de copii se desfăşoară pe grupuri mici şi chiar individual. O bună organizare a spaţiului sălii de grupă în centre de interes ca: „magazin”, ,,camera păpuşilor”, ,,ferma de animale”, ,,personaje din poveşti”, ,,construcţii” etc. conduc la o reuşită a desfăşurării activităţilor alese de copii.

11. Specificul alternativei Waldorf:
- Jocul liber este ales de fiecare copil în funcţie de fantezia proprie.
- Jocul ritmic înglobează educarea limbajului, cunoaşterea mediului, activităţi matematice, educaţie fizică, muzică, educaţie civică.
- Jocul de degete înglobează: educarea limbajului, cunoaşterea mediului, activităţi matematice, muzică.
- Jocul cu roluri pune copilul în situaţia de a se transpune într-un rol ales din proprie iniţiativă sau sugerat de educatoare, individual sau în grup; jocul cu roluri însumează educarea limbajului, cunoaşterea mediului, educaţia civică.
- Basmul sau teatrul de masă şi marionete sunt prezente ca activităţi în fiecare zi din săptămână, educatoarea fiind cea care stabileşte tema basmului. Acesta însumează educarea limbajului, cunoaşterea mediului, activităţi matematice, muzică, educaţie civică.

12. Ţinând cont de educaţia interdisciplinară realizată în grădiniţa Waldorf, activităţile învăţământului preşcolar clasic (educarea limbajului, activităţile matematice, cunoaşterea mediului, educaţia pentru societate, activităţile artistico-plastice, activităţile practice şi elementele de activitate casnică, educaţia fizică) se încorporează diferenţiat în cadrul activităţilor specifice nivelului preşcolar Waldorf (prin joc liber, joc ritmic, joc de degete, basm, teatrul de masă, teatrul de marionete, joc cu roluri, joc cu păpuşi, sărbătorile anului, activităţi gospodăreşti, grădinărit, joc în aer liber etc.). Alte activităţi comune desfăşurate fie cu întreaga grupă, fie cu grupuri mici de copii, aduc în atenţia copiilor teme de interes comun, necesare evoluţiei acestora (muzică, desen, pictură, modelaj, lucru de mână etc.).

13. Activităţile desfăşurate în perioada după-amiezii urmăresc ocuparea timpului copiilor cu activităţi utile, stimulative şi interesante, în funcţie de aptitudinile individuale şi de ritmul propriu de învăţare.

14. În grădiniţele cu orar prelungit, în perioada după-amiezii, copiii pot desfăşura în cadrul jocului liber activităţi interesante: activităţi recreative şi de relaxare, activităţi de dezvoltare şi exersare a aptitudinilor individuale, activităţi recuperatorii (de învăţare individuală).

15. Categoriile de activităţi extracuriculare, în învăţământul preşcolar Waldorf, sunt alese de către
educatoare, de comun acord cu părinţii.

16. Pentru categorii de activităţi extracurriculare desfăşurate de educatoare, aceasta va stabili conţinuturile, obiectivele şi modalităţile de realizare în funcţie de: tipul de activitate aleasă, durata de timp pentru care a fost gândită, particularităţile individuale şi de vârstă ale copiilor.

17. Educatoarea are libertatea de a decide asupra activităţilor extracurriculare pe care doreşte să le facă, luand în calcul atât posibilităţile copiilor din grupă, cât şi posibilităţile proprii de realizare. În toate grădiniţele, activitatea didactică a educatoarei se realizează timp de 5 ore pe zi pentru fiecare tură, respectiv 25 de ore pe săptămână.

5. Procesul educativ

a. Educaţia interdisciplinară

Învăţarea copiilor se desfăşoară pe întreg parcursul programului zilnic, prin toate activităţile grădiniţei, spre diferenţa de grădiniţa obişnuită, unde este compartimentată în unităţi separate de studiu. Astfel, putem da două exemple de învăţare interdisciplinară.

Matematică: Limbajul matematic se foloseşte, de exemplu, la pregătirea mâncării şi la aşezarea mesei. Cantităţile, greutatea, măsurarea, formele şi numărul sunt însuşite prin aspectele practice ale vieţii de zi cu zi. De asemenea, sunt aplicate operaţii precum: adunarea, scăderea, corespondenţa obiectelor (de exemplu număr de scaune, număr de farfurii, număr de căni, număr de pahare – la număr de copii).
În jocul liber cu obiectele naturale precum seminţe, sâmburi, conuri de brad şi scoici, acestea sunt sortate, ordonate şi numărate.

Limba maternă: Limba maternă se cultivă prin rostirea conţinuturilor lexicale din cadrul jocului ritmic. Acestea se repetă pe o anumită perioadă, dând ocazia fixării lor. Povestirea basmului face posibilă dezvoltarea competenţelor auditive, de exprimare corect gramaticală şi de îmbogăţire a vocabularului.
Experienţa lingvistică poate fi îmbogăţită şi prin învăţarea unor versuri, cântece şi jocuri în limbi străine, oferite opţional copiilor aflaţi în ultimul an de grădiniţă.
Utilizarea conştientă şi atentă a limbii influenţează dezvoltarea cognitivă, la fel cum cuvintele bine alese şi sintaxa corectă promovează gândirea clară.

b. Mijloacele de învăţământ

Grădiniţa Waldorf este astfel aranjată încât să creeze o atmosferă care, pe de o parte, lasă libertate de manifestare copilului, iar pe de altă parte acţionează armonios asupra lui prin formă şi culoare.

Spaţiul este organizat simplu, practic şi estetic, astfel că stimulează interesul copiilor pentru joc. Arhitectura adecvată: arcade, bolti, obiectele simple dar sugestive, mobilierul, culorile pastelate oferă copilului un înveliş protector evitându-se astfel o stimulare (vizuală) supradimensionată.

Sala de grupă este amenajată sugestiv, ca şi gospodăria unei familii, unde muncile zilnice casnice (gătit, spălat, călcat, copt etc.) se desfăşoară în prezenta copiilor. Aceste activităţi se desfăşoară într-un spaţiu special dotat cu: maşina de gătit, mobilier specific, vesela necesară etc.

În dotarea grădiniţei intră de asemenea un mare număr de obiecte din materiale naturale, ce se folosesc nemijlocit la activităţile individuale sau în grup, şi care sunt dispuse pe centre de interes în cadrul încăperii

Un spaţiu mare îl ocupă camera păpuşilor, unde păpuşi simple din pânză sau croşetate din lână, cu fizionomia feţei doar sugerată stau aşezate în pătuţuri sau la măsuţă.

Pentru copiii mai dinamici stau la îndemână maşinuţe, trenuleţe, tractoare din lemn şi alte materiale pentru construit din lemn: crengi, butuci de diferite mărimi şi grosimi, rădăcini, pietre, scoarţă de copac etc. stimulându-i pentru a crea diferite situaţii de joc.

Într-un alt spaţiu pot fi amplasate jucăriile-animale din lemn, animalele tricotate sau confecţionate din pâslă de către educatoare şi părinţi, care le pot sugera copiilor „ferma de animale”.

Pe rafturi stau coşuri împletite din nuiele cu diverse materiale adunate din natură: scoici, conuri de brad, castane, ghinde, seminţe, pe care copiii le folosesc în jocuri libere sau dirijate.

La dispoziţia copiilor stau coşuleţe cu ceracolor, pensule, acuarele, hârtie, ceară de modelat, aţă colorată, gherghef pentru ţesut, lână netoarsă, mărgele din lemn. Instrumente precum ace, foarfece, cuţit cu vârf rotund şi altele asemenea sunt utilizate numai sub îndrumarea educatoarei.

Toate aceste spaţii, împreună cu mobilierul multifuncţional, materiale textile din in, bumbac, mătase, lână şi stative din lemn sunt astfel amplasate încât copiii se pot autoservi oricând situaţia o cere.

Un loc bine determinat în spaţiul grupei îl are masa anotimpurilor, unde schimbările din natură şi anotimpul respectiv, precum şi anumite sărbători din cursul anului, pot fi sugerate zilnic prin elemente precum: suprafeţe textile în culori specifice, păpuşi de masă confecţionate din materiale naturale de către educatoare, plante naturale, fructe, muşchi, pietre etc.

Este mijlocul prin care copilul percepe şi sesizează succesiunea anotimpurilor, a transformărilor specifice fiecăruia: mugurii care se desfac şi înfloresc pe crengile din vaze, frunzele uscate, fructele coapte, pietrele golaşe.

Activitatea cu copiii se desfăşoară şi dincolo de spaţiul din clasă, în curtea de joc, unde se pot afla groapa cu nisip, toboganul, frânghia pentru căţărat, butuci, picioroange, corzi pentru sărit etc.

Cu acestea copilul are ocazia să-şi cultive calităţile motrice: îndemânare, forţă, rezistenţă, viteză, prin mers în diferite variante, alergare, târâre, căţărare.

Toate mijloacele de învăţământ puse la dispoziţia copiilor oferă situaţii de învăţare permanent valorificate de educatoare, pentru o evoluţie sănătoasă şi armonioasă a copiilor.

c. Ritmul activităţilor în grădiniţa Waldorf

Este recunoscută de toate sistemele antropologjce corelaţia strânsă a ritmurilor biologice umane cu marile ritmuri diurne, lunare, anuale şi cu cele condiţionate de segmente specifice ale existentei: ritmurile de înnoire a celulelor organismului, ritmurile organelor, ritmurile perioadelor de crize biografice. Bazându-se pe această cunoaştere profundă a fiinţei umane şi a legăturilor indisolubile cu natura şi cu universul, Rudolf Steiner şi-a fundamentat sistemul pedagogic pe o respectare şi o aplicare generală a ritmului în educaţia armonioasă şi sănătoasă a copilului. La vârsta preşcolară, programul repetat periodic, pe durate determinate, poate contribui decisiv la creşterea sănătoasă şi robustă a organismului uman. Acesta îşi creează nişte jaloane clare între care îşi desfăşoară existenţa, care pot avea efect pe toate planurile. Programul săptămânal este astfel alcătuit, încât să respecte această ritmicitate. Zilele săptămânii sunt marcate prin culorile materialelor folosite pentru împodobirea grădiniţei. Tradiţia i-a atribuit fiecărei planete o anumită culoare; fiecare zi, aflată sub patronajul unei planete, va fi însemnată prin culoarea acesteia: luni - Luna - indigo; marţi - Marte - roşu; miercuri - Mercur - galben; joi - Jupiter - oranj; vineri - Venus - verde; sâmbătă - Saturn - albastru; duminică - Soare - alb. Basmele, ca şi poeziile, cântecele şi jocul ritmic vor fi alese astfel încât conţinutul lor imaginativ să corespundă timpului calendaristic în care sunt spuse. Se vor distinge basmele de iarnă de cele de primăvară, de toamnă sau de vară, astfel încât ele să contribuie la armonizarea trăirilor sufleteşti ale copiilor cu ceea ce se petrece în natură.

Ritmul anului

Organizarea sărbătorilor este făcută după vechi tradiţii populare şi culturale. Acestea sunt prelucrate de fiecare educatoare, adaptate specificului local şi introduse ca elemente artistice şi de conţinut în activitatea zilnică. Prin metodele folosite, educatoarea îi creează copilului o percepţie armonioasă şi bogată a sărbătorilor, prin simţuri şi trăiri proprii. Sărbătorile ocupă un rol important şi în jocurile din timpul săptămânii, atât cele dirijate, cât şi cele create de copii pe baza amintirilor.

În grupele Waldorf evenimentele cardinale ale anului calendaristic sunt marcate prin sărbători:

În afară de acestea se ţin şi următoarele serbări: a Piticilor (a Lampioanelor), a Sfântului Mihail, a Sfântului Nicolae, a Celor trei magi, a Carnavalului, Înălţării, a Rusaliilor. Sărbătorirea evenimentelor de peste an, în derularea celor patru anotimpuri, este doar un aspect al modalităţii armonizării ritmurilor proprii ale copiilor cu cele ale naturii. Ritmurile individuale sunt diferite şi deci copiii pot fi ajutaţi să-şi găsească calea proprie de armonizare doar prin participarea nemijlocită. Atunci când copilul cântă sau ascultă, el îşi armonizează ritmul circulaţiei sanguine cu cel al respiraţiei şi deci acest proces are un parcurs personalizat şi diferenţiat în funcţie de valenţele şi aptitudinile personale. Trăirea cursului anului prin sărbătorile din grupa Waldorf realizează o legătură permanentă între copii şi forţele naturii.

Ritmul săptămânii

În grădiniţa Waldorf se practică sistemul de predare în epoci, adică aceleaşi conţinuturi sunt repetate pe o perioada de 2-3 săptămâni. Acesta permite copilului să parcurgă întregul proces (învăţare, repetare, verificare) prin care se familiarizează cu noile conţinuturi, le însoţeşte, le poate aprofunda prin exersare, apoi le interiorizează, ca mai târziu să le poată folosi. Săptămână de săptămână educatoarea conduce copiii prin conţinuturile activităţilor, ţinând cont de posibilităţile acestora de a parcurge întreaga epocă. Pe durata unei epoci (2-3 săptămâni) sunt stabilite activităţi specifice pentru fiecare zi a săptămânii. Activitatea este repetată odată cu revenirea zilei corespunzătoare. De exemplu: luni – pictură, marţi – activitate practică, miercuri – modelaj, joi – euritmie, vineri – activitate gospodărească. De asemenea, fiecărei zile îi este atribuit de educatoare un anumit aliment, în funcţie de specificul local. Şi prin trăirea acestui ritm, copiii învaţă să deosebească zilele săptămânii, succesiune şi denumirea lor (de ex. lunea, activitatea dirijată este pictura, iar alimentul ales este orezul).

Ritmul zilei

Şi în alcătuirea programului zilnic este respectat ritmul specific al respiraţiei, care presupune o inspiraţie şi o expiraţie, adică alternanţa dintre concentrare şi relaxare. Alternarea activităţilor desfăşurate cu întreaga grupă de copii, cu activităţi desfăşurate cu grupe mici şi individual se prezintă astfel:

Ritmul zilei în grupa Waldorf cu program normal (PN)

Momentul Activitatea
Dimineaţa 1.
- Joc liber
- Activităţi: desen, pictură, modelaj, activitate gospodărească, activitate practică
2.
- Ordine în sala de grupă
- Aranjarea mesei
3.
- Joc ritmic
- Joc de degete
4.
- Servirea gustării
5.
- Jocuri şi activităţi în aer liber (dans, jocuri distractive)
6.
- Basm

Ritmul zilei în grupa Waldorf cu program prelungit (PP)

Momentul Activitatea
Dimineaţa 1.
- Joc liber
- Activităţi: desen, pictură, modelaj, activitate gospodărească, activitate practică
- Pregătirea şi servirea micului dejun.
2.
- Ordine în sala de grupă
- Aranjarea mesei
3.
- Joc ritmic
- Joc de degete
4.
- Jocuri şi activităţi în aer liber
5.
- Basm
6.
- Prânz
După-amiaza 7.
- Joc liber
- Activităţi alese

d. Activităţile în grădiniţa Waldorf

1. Jocul liber

Prin joc, copilul percepe, înţelege, învaţă. Jocul este iniţiat de copii, subiectul şi acţiunea sa se construiesc treptat prin transfigurarea realităţii în plan imaginar, copilul ajungând să-şi creeze o nouă lume proprie. Prin jocul liber, copilul învaţă să cuprindă şi să cunoască lumea acţionând prin voinţa de a imita, într-un mod personal, potrivit particularităţilor de vârstă şi a fanteziei proprii. Prin diversitatea materialului specific pus la dispoziţia copilului, el are posibilitatea exersării simţurilor, de la fineţea mătăsii, la asperitatea şi ramificarea rădăcinilor, de la transparenţa şi căldura lânii netoarse, la greutatea, densitatea şi răceala pietrei, copilul trăieşte o continuă experienţa tactilă. Jocul liber în grădiniţa Waldorf este activitatea specifică vârstei, care, prin interdisciplinaritatea sa, contribuie în mod eficient la educarea copiilor. Jocul liber în curte satisface nevoia necesară de mişcare şi favorizează dezvoltarea fizică armonioasă a copiilor.

2. Jocul ritmic

Jocul ritmic ocupă un loc central al activităţii în grădiniţa Waldorf. Jocul ritmic este o activitate condusă, complexă, în care are loc educaţia interdisciplinară prin îmbinarea artistică şi plină de sens a versurilor, cântecelor, mişcărilor şi gesturilor, în conţinuturi orientate după anotimp şi sărbători. Jocul ritmic este creat de educatoare şi cuprinde cele mai variate conţinuturi: astfel regăsim transformările din natură, muncile specifice fiecărui anotimp, munca din casă şi gospodărie, diferite meserii; viaţa plantelor şi a animalelor de-a lungul anului etc. Prin jocul ritmic are loc interdisciplinar exersarea limbajului, lărgirea orizontului de cunoaştere, cultivarea mişcării armonioase, cultivarea unui limbaj al mişcării, educaţia muzicală. Jocul ritmic se bazează pe puterea de imitare, având ca model educatoarea, în funcţie de dezvoltarea proprie şi dispoziţia de moment a copilului.

Jocul de degete

Cunoscând faptul că mâna are cea mai mare arie corespondentă pe creier şi că implicit activitatea ei este legată de dezvoltarea creierului, pedagogia preşcolară Waldorf acordă o mare atenţie jocurilor de degete. Centrele vorbirii sunt în apropierea centrelor de mişcare a mâinilor şi astfel ele se pot ajuta, stimula sau bloca reciproc. Astfel, dezvoltând mobilitatea degetelor, contribuim la dezvoltarea limbajului şi a gândirii.

Euritmia

Dezvoltată de Rudolf Steiner la începutul sec. XX, euritmia este o artă în care vorbirea şi muzica sunt reprezentate vizibil, în mişcare. Întregul corp uman devine instrument al expresiei artistice. El revelează prin mişcare procesele obiective ale rostirii şi cântării. Euritmia este activă în domeniul artistic, cel didactico-pedagogic şi cel terapeutic. Ea nu trebuie confundată cu arta pantomimei, a dansului şi nici cu jocul ritmic. Euritmia se slujeşte de omul întreg, folosind cel mai flexibil instrument, corpul uman, într-o curgătoare şi expresivă gestică a braţelor, a palmelor şi a întregului corp, într-o unitate dinamică. În grădiniţa Waldorf, euritmia didactico-pedagogică se desfăşoară o dată pe săptămână şi este condusă de cadre didactice specializate, cu studii finalizate cu diplomă certificată de Goetheanum, Elveţia. Prin euritmie, copilul trăieşte într-o lume a imaginii, dar nu o imagine de vis, ci una legată de propria lui corporalitate. Pătrunzând în ,,sufletul mişcării”, prin exersarea voinţei proprii, copilul îşi dezvoltă nu numai un corp armonios, ci şi iniţiativa, graţia mişcărilor şi-şi percepe echilibrul unui gest sau al unei atitudini realizate cu propriul trup. Copilul devine în timp sensibil la calitatea gesturilor, a imaginilor interioare şi a trăirilor, astfel că mişcările trupului său vor fi mai armonioase, mai clare, mai pline de sens. Euritmia are astfel un rol multiplu - artistic, didactic dar şi terapeutic. Papucii de euritmie atenuează zgomotele în timpul mişcării. Mişcarea este deseori însoţită de liră, instrument ale cărui sunete sensibilizează senzorial copilul, deschizându-l spre o nouă calitate a mişcării şi trăirii.

3. Basmul, teatrul de masă, teatrul de marionete, jocuri cu roluri, jocuri cu păpuşi

Folosindu-se de imagini lăuntrice, basmul prezintă calea de dezvoltare şi maturizare sufletească, fiind un drum de iniţiere; indică paşi în evoluţia sufletesc-spirituală, încercări, crize şi procese lăuntrice de autodepăşire. Basmele au o forţă tămăduitoare, formatoare în sufletul copilului apt să recepteze elemente ce conduc la veneraţie şi solicită forţele voinţei în năzuinţa lor spre bine. Atitudinea de veneraţie, pe care copilul o are atunci când ascultă un basm, o are adultul atunci când se roagă. Iată că ceea ce este religiozitate pentru adult, la copil se realizează prin intermediul basmelor. Conţinuturile basmelor oferă copiilor posibilitatea de a-şi lărgi sfera de cunoaştere, de a-şi îmbogăţi limbajul, de a veni în contact cu modele şi valori morale demne de urmat. Succesiunea logică a momentelor, evenimentelor, conduce la structurarea unei gândiri sănătoase, având la bază relaţia cauza-efect. Prin basmele spuse de adult (educatoare) pătrund în limbajul copiilor forme de exprimare din limba vorbită curent, cât şi expresii din limba literară; îşi însuşeşte imagini poetice, forme stereotipe specifice basmului; dezvoltă vorbirea corectă şi se transmit diverse mijloace stilistice, sistematizate în forme gramaticale, primind totodată un conţinut de gândire bine organizat. Prin modelele arhetipale din basm, prin structura logică a basmului, copilul dobândeşte o gândire clară. Faptul că ascultă în mod ritmic (zilnic timp de 2-3 săptămâni) acelaşi basm, spus identic (cu aceleaşi cuvinte) conduce la cultivarea memoriei, a atenţiei, a puterii de concentrare, într-un mod sănătos, durabil şi firesc. Prin faptul că basmul arată posibilitatea biruinţei forţelor binelui asupra forţelor răului, copiii dobândesc încredere în viitor, încărcătură morală pozitivă. Participând în mod individual la lupta între forţele binelui şi forţele răului, copiii învaţă ca de la sine norme şi legi morale, convenţii sociale, constată că binele poate învinge răul; forţele binelui sunt mereu răsplătite iar forţele răului sunt pedepsite. Creându-le copiilor ocazia să trăiască cât mai des şi ritmic calitatea imaginilor autentice oferite de basme, îi ajutăm să devină mai voioşi, armonioşi. Tocmai aceştia sunt factorii, datorită cărora sunt sănătoşi trupeşte şi sufleteşte, destoinici, curajoşi, optimişti şi încrezători în forţele proprii.

4. Muzică, versuri

Având în vedere interdisciplinaritatea, în pedagogia Waldorf, educatoarea se foloseşte de cântece şi versuri în numeroase momente ale zilei, pe parcursul oricărei activităţi şi oricând educatoarea consideră că muzica, versurile pot sluji obiectivelor propuse de ea. Cântecele în pentatonie sunt cele mai potrivite copiilor de vârsta preşcolară. Muzica poate fi percepută de copil, ascultând şi instrumente ca: liră, harfă, flaut pentatonic.

5. Desenul, pictura, modelajul, tablourile de iarnă

Arta este plăsmuire, formare atât în lumea lucrurilor, cât şi în împărăţia sufletului. A oferi copiilor posibilitatea de a se exprima liber în manifestările lor artistice, a-i susţine şi a-i ajuta în această direcţie reprezintă premisa pentru libertate – obiectiv principal în pedagogia Waldorf. Desenul, pictura, modelajul, nu sunt doar activităţi artistice, ci procese de-a lungul cărora ceea ce pătrunde în copil din exterior este transformat şi reflectat în modul cel mai personal, în funcţie de individualitatea şi capacitatea de exprimare a fiecărui copil. Lui i se oferă posibilitatea să-şi exerseze fantezia folosind voinţa şi simţul natural pentru frumos. Toate aceste afirmaţii conduc spre câteva principii călăuzitoare în pedagogia preşcolară Waldorf: educatoarea nu dă teme, nu oferă explicaţii şi nu evaluează lucrările copiilor în prezenţa acestora şi are totdeauna o atitudine pozitivă faţă de manifestările lor artistice.

Desenul

Pedagogia Waldorf conferă activităţii de desen rolul fundamental de instrument de cunoaştere a copilului. Desenul constituie un limbaj specific copilului, ca mijloc de comunicare prin intermediul formelor şi culorilor, prin el copilul ne dezvăluie lumea sa interioară, interesele sale, orizontul său de cunoaştere, raporturile sale cu realitatea înconjurătoare. În desen apare deopotrivă relaţia eu-lui cu lumea, dar şi reflectarea întregii evoluţii a copilului. Copiii nu au teme, ci desenează liber şi individual. Desenele, semnate, sunt aşezate în mape şi luate acasă la sfârşitul anului şcolar. În felul acesta educatoarea şi părinţii pot urmări evoluţia copilului prin desene.

Pictura

Pictura este o activitate creatoare în care interesul înnăscut al copilului pentru forme, culori, ritmuri şi nuanţe se poate exprima viu, nealterat. Activitatea de pictură se desfăşoară o dată pe săptămână, de obicei dimineaţa în cursul jocului liber. Se lucrează în grupuri mici de copii. Ei sunt conduşi în manifestarea lor artistică, pentru a-şi forma deprinderi sănătoase de a lucra îngrijit, de a preţui materialul folosit şi de a da finalitate acţiunilor lor. Parcurgând întregul proces artistic, copiii trăiesc sentimentul desfăşurării cu sens a acestei activităţi în care bucuria, răbdarea, concentrarea şi perseverenţa se împletesc armonios, conducând treptat nu numai la armonizarea trăirilor copilului dar şi la apropierea lui de o maturitate psihică şi fizică necesare integrării în şcoală: fixarea lateralităţii, orientarea pe o suprafaţă plană, exersarea atenţiei, a creativităţii şi libertăţii de exprimare. Activitatea de pictură are astfel şi un rol terapeutic, influenţează pozitiv forţele de sănătate în copil, îi dezvoltă fantezia, independenţa, spiritul de ordine, simţul estetic.

Modelajul

Modelajul este o activitate artistică ce solicită puternic curajul şi răbdarea copilului, oferindu-i posibilitatea de a trăi angajarea întregii sale personalităţi. Modelajul se desfăşoară o dată pe săptămână. Copiii primesc în căuşul palmelor o sferă din ceară de albine colorată. Copilul se uneşte sufleteşte cu materialul primit, încercând să-1 transforme. Modelând materia, mâinile copilului devin mai active, mai precise şi mai puternice, urmărind atent conturarea fiecărui detaliu în scopul reflectării în plan fizic a imaginii interioare propuse. Astfel, treptat, copilul se apropie de maturitatea şcolară plin de încredere în sine, împăcat cu materia pe care o poate stăpâni şi entuziasmat de puterea sa de a modela frumos.

Tablourile de lână

Tablourile de lână dezvoltă sensibilitatea artistică a copiilor prin efectul transparenţei culorilor şi al suprapunerii straturilor de lână netoarsă. Tablourile de lână se realizează pe bucăţi de fetru sau lână. Lâna netoarsă colorată se pune în coşuleţe la îndemâna copiilor. În timpul jocului liber, copiii au posibilitatea să picteze cu lână. Tablourile realizate pot împodobi grădiniţa, pot fi folosite pentru bazar sau le putem oferi celor dragi. Copiii îşi propun sau nu teme, dar specificul lânii nu permite o delimitare a formei, ci doar o sugerare a acesteia. Lâna, prin calităţile ei (moale, uşoară) şi prin culorile naturale, clare, aduce în copil linişte şi bucurie calmă, căldură şi echilibru, devenind astfel şi un mijloc de terapie sufletească deosebit de eficient.

6. Lucru de mână, gospodărie, grădinărit

Activităţile practice din grădiniţă se desfăşoară după modelul unei gospodării tradiţionale, unde educatoarea lucrează cu mâinile, într-o desfăşurare plină de sens, tot ceea ce este necesar bunului mers al grădiniţei: spală, găteşte, coase, ţese, împleteşte, confecţionează diverse obiecte practice, face ordine etc. Acţiunile educatoarei se petrec în faţa copiilor, oferind acestora un model activ pentru a fi imitat. Principiul de bază în grădiniţa Waldorf este ca educatoarea să desfăşoare doar activităţi pe care copilul să le poată imita. Preluând prin imitaţie din munca şi bucuria pentru muncă a educatoarei, copilul trăieşte metamorfozele muncii adevărate, unde calitatea depinde de tehnicitate şi consecvenţă. Activităţile practice în grădiniţă se pot desfăşura:
- zilnic – gătit, aranjat şi servit masa, spălat vasele, strâns jucăriile, îngrijirea florilor şi animalelor, curăţenie şi ordine în sala de grupă, lucru de mână cu copiii care vor merge la şcoală etc.;
- săptămânal – spălat, călcat, cusut, reparat jucării, aranjat masa anotimpului;
- lunar – spălat jucăriile;
- periodic – munci agricole: semănat, secerat, treierat, strâns porumb, făcut provizii pentru iarnă (gem, fructe uscate, plante pentru ceai etc.), spălat şi dărăcit lâna, vopsit materiale etc.
Toate activităţile se desfăşoară în timpul jocului liber, în clasa sau în afara ei.

Lucrul de mână

Lucrul de mână în grădiniţa Waldorf, prin calitatea materialului, legătura cu viaţa (,,facem lucruri adevărate”), firescul învăţării prin imitarea modelului educatoarei şi prin libertatea acordate copilului în alegerea timpului, ritmului şi temei de lucru, constituie contextul cel mai potrivit pentru învăţare.
Temele activităţilor manuale sunt ordonate în funcţie de momentele anului: sărbători, zile de naştere, bazar etc. Copiii lucrează la masa de lucru împreună cu educatoarea. Activităţile manuale aduc conştienţa în vârfurile degetelor şi contribuie la dezvoltarea motricităţii fine.

Gospodăria

Copiii se alătură cu plăcere activităţilor gospodăreşti ale educatoarei în sala de grupă, dornici să-şi asume responsabilităţi. Ei pregătesc gustarea (salata de legume sau fructe), coc pâine, pregătesc şi servesc masa, spală vasele, strâng jucăriile, fac ordine în sala de grupă. Nu uită să ude florile, să hrănească pasarelele şi animalele. Orice prilej de activitate plină de sens oferă copiilor posibilitatea să mimeze, să compare, să adune sau să scadă. În fiecare săptămână copiii spală hăinuţele păpuşilor, le calcă, ajută la pregătirea obiectelor pentru aranjarea mesei anotimpurilor, fac ordine la ,,magazinul de seminţe”. Lunar, copiii spală jucăriile. Toamna, copiii împreună cu educatoarea fac provizii pentru iarnă: pun fructe la uscat, fac marmeladă, sirop de fructe, usucă plante pentru ceai etc.

Grădinăritul

Activităţile de grădinărit se desfăşoară şi în grădiniţă, în funcţie de anotimp. Vara, copiii adună spice şi le treiera (dacă este posibil). Toamna merg la câmp şi adună porumb, struguri, scot boabele de pe ştiuleţi, fac must, strâng frunze (uscate) şi le pun la presat, se îngrijesc de pregătirea plantelor pentru iarnă. Primăvara este vremea pentru strâns şi ars frunzele, tăiat crenguţele copacilor, greblat, pus seminţe în pământ, îngrijit florile, curăţat şi văruit copacii etc.

7. Sărbătorile anului, sărbătorirea zilei de naştere, bazarul

O orientare esenţială în activităţile care se desfăşoară în grupa Waldorf este dată de anotimp şi de sărbători. Accentul este pus pe trăirea legata de anotimp şi, de asemenea, pe pregătirea şi desfăşurarea sărbătorilor. Fiecare sărbătoare are două aspecte: unul exterior, care este legal de ciclul anului şi unul legat de un proces sufletesc. Dacă educatoarea îşi prelucrează dinainte conţinutul fiecărei sărbători, va găsi imaginile cele mai potrivite prin care le poate transmite copiilor sensul acestora. Astfel, modul de desfăşurare, simbolurile, folosite la câte o sărbătoare sunt de fapt exteriorizări ale unor conţinuturi spirituale, pe care copiii le trăiesc prin acţiune şi simţuri. Pe lângă faptul că fiecare sărbătoare oferă un prilej de trăire sufletesc-spirituală pentru copii şi părinţi, desfăşurându-se într-un context social, ea se constituie într-o ocazie de evaluare sumativă a procesului educativ, deoarece se situează la sfârşitul unei epoci (ex. la sfârşitul epocii ,,Toamna” are loc Sărbătoarea Recoltei). Acum se văd rezultatele muncii copiilor pe o perioada de 2-4 săptămâni: cât de bine şi-au însuşit jocul ritmic (cu tot ce presupune: cântec, vers, mişcare, gesturi), cum au reuşit să-şi confecţioneze lucrurile necesare pentru sărbătoare şi nu în ultimul rând felul în care se comportă la această ocazie, cum şi-au însuşit basmul. Sărbătorile se deosebesc între ele prin conţinutul spiritual şi cel exterior, dar se deosebesc şi de la o grădiniţă la alta, pentru ca fiecare educatoare le va organiza în funcţie de fantezia şi posibilităţile pe care le are.

Sărbătorirea zilelor de naştere

Ziua de naştere este o zi specială şi mult aşteptată în grădiniţa Waldorf. Este o zi de sărbătoare deopotrivă pentru copii, părinţi şi educatori. Copiii trăiesc ritmic această sărbătoare care le oferă prilejul ca, timp de doi-trei ani, uneori chiar patru, să se poată situa în timp şi spaţiu şi să dezvolte, retrospectiv, o imagine despre sine care se lărgeşte cu fiecare an. Pe tot parcursul zilei se pot organiza dansuri şi jocuri în care copilul sărbătorit ocupă un loc special. Ziua de naştere este un prilej de strădanie din partea dascălilor şi a părinţilor de a ajuta copilul să dezvolte o conştienţa de sine şi de a-şi afla locul în lume.

Bazarul

Bazarul oferă copiilor posibilităţi nelimitate de a-şi exersa simţurile în activităţi pline de sens, care au ca scop crearea unor obiecte practice, cu utilitate în cât mai diverse domenii. Pregătirea unui bazar se întinde pe lungimea a două-trei luni şi se finalizează cu o expunere a produselor în standuri tematice. Bazarul poate avea loc de două-trei ori pe an, de obicei în preajma marilor sărbători: Crăciun, Paşte, Sânziene. La pregătirea bazarului participă săptămânal copii, părinţi şi educatori a căror fantezie, pricepere şi îndemânare practice sunt solicitate în aceeaşi măsură ca şi sensibilitatea senzorială, simţul pentru culoare, formă, armonie. Bazarul are ca scop central confecţionarea unor jucării care să răspundă cerinţei de stimulare a fanteziei copilului, atât pentru spaţiul interior de joacă, cât şi cel exterior: păpuşi pentru teatru de degete, teatru de masă, marionete de mătase, păpuşi din lână pentru jocul copiilor la ,,casa păpuşii” cu trusoul necesar; mobilier pentru joc, jucării din lemn, animale, căsuţe pentru păsărele, catalige din butuci de lemn, cărucioare pentru păpuşi etc., animale tricotate, din stofă, mingi tricotate sau din lână postăvită, trăistuţe, gentuţe, obiecte decorative din lână, tablouri, tablouri din lână postăvită, mantie de mătase, covoraşe şi trăistuţe ţesute, papucei, pitici din lână, din stofă sau tricotaţi, mărgele din lână postăvită, săculeţe pentru trusa de lucru din colaje, hamuri pentru jocul în curte – iată o gamă foarte largă de obiecte practice care ţin viu interesul copilului pentru un joc cu inspiraţie din social sau din lumea basmelor. Bazarul este un prilej de popularizare a jucăriilor şi obiectelor folosite în grădiniţa Waldorf, dar şi a cărţilor de specialitate, a materialelor folosite. Oferă totodată posibilitatea unui larg schimb de experienţă în diferite spaţii sociale: învăţământ, schimb de experienţă între grădiniţe, activităţi culturale, activităţi sociale. Bazarul, cu evenimentele sale sociale, oferă un climat sănătos pentru copii, în care el are posibilitatea să trăiască în prezenţa adulţilor, imitând acţiunile lor şi însuşindu-şi motivaţiile şi scopurile acestora. Aceasta stare sufletească deplin încurajatoare, într-un mediu stimulativ pentru fantezie şi muncă, are menirea de a întări adânc în subconştient încrederea în propria existenţă, care în perioada următoare a vieţii se dovedeşte a fi izvorul de nepătruns al siguranţei lăuntrice şi al echilibrului sufletesc. Calităţi ca bucuria izvorâtă din muncă, recunoştinţă, veneraţia, spiritul de echipă şi gustul pentru frumos sunt stimulate într-un mod firesc.

6. Pregătirea copiilor pentru şcoală

În grupele Waldorf sunt copii de vârste diferite, ca într-o familie şi astfel acei copii care urmează să intre în şcoală nu sunt izolaţi, iar temele lor de pregătire sunt incluse în parcursul zilnic general. Ei vor avea responsabilităţi mărite, de îndrumare a celor mai mici şi de realizare a unor lucrări complexe, care să urmărească:

Astfel se creează în timp premizele unor abilităţi intelectuale, psihice şi fizice care să îi permită copilului accederea la învăţământul şcolar şi integrarea în modul de lucru în clasă.

7. Evaluare

Evaluarea este continuă, susţinută prin observarea zilnica a nevoilor, intereselor, comportamentelor, achiziţiilor copilului. Copilul va fi observat în diferite situaţii şi momente ale programului zilnic în raport cu criteriile de evaluare stabilite anterior de educatoare. Altfel spus, educatoarea poate fructifica fiecare moment al zilei pentru a afla nivelul de cunoştinţe, abilităţi, achiziţii sociale al copiilor din grupă. Lucrările copiilor constituie un instrument de lucru permanent şi eficient, de cunoaştere a evoluţiei acestora. Pedagogia preşcolară Waldorf foloseşte mijloace de evaluare indirectă, care protejează copilul şi îi conferă siguranţă şi detaşare. Evaluarea de la sfârşitul ciclului de grădiniţa are în vedere finalităţile care vizează maturitatea şcolară, cuprinse în „Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii”.

 

Extras din "Programa grădiniţelor Waldorf"